09 ȚARA ROMÂNEASCĂ — DINCOLO DE FRICĂ — MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI VLAD ȚEPEȘ, SEC XIV-XV

[Instrumental Intro — distant Ottoman reed and davul, dark strings; lyrical violin replies] [Spoken Word — deep warm firm male AI narrator, Romanian, not sung] La Posada, Basarab învinsese oastea lui Carol Robert de Anjou. Țara Românească își apăra autonomia. Dar dincolo de Dunăre creștea puterea otomană. Iar Mircea avea să-i înfrunte oștile. [Orchestral Transition — Ottoman reed versus violin, horns and timpani] [Verse 1 — warm male musical-theatre tenor] Dinspre sud veneau oștiri, Peste Dunăre, spre munți. Mircea își strângea oamenii, Să-și apere țara și ai lui. La Rovine s-au înfruntat Oști sub cerul plin de nori. Lupta nu sfârșea războiul, Alte vremuri aveau să vină. [Pre-Chorus — luminous female soprano] Dincolo de câmpul luptei Erau case, grâu și copii. Pentru fiecare zi de pace, Cineva trebuia să vegheze. [Chorus — memorable male-female duet] Cât ține hotarul? Cât cei care-l țin. Prin sabie și pace, Prin vreme și destin. Nu zidul, nu piatra Țin loc de oameni vii; Cât rămâne cineva, Țara poate dăinui. [Instrumental Battle — Ottoman drums and reed challenge violin, cello and horns; then retreat] [Verse 2 — male tenor, quieter] Se făceau tratate și alianțe, Uneori se plătea tribut. Nu orice luptă era victorie, Dar țara mergea mai departe. [Female Soprano — intimate] După oști, pe drumuri grele, Oamenii veneau acasă. Se întorceau pe lângă vetre, Se-aprindea lumina-n case. [Chorus — lyrical duet] Cât ține hotarul? Cât cei care-l țin. Prin sabie și pace, Prin vreme și destin. Nu zidul, nu piatra Țin loc de oameni vii; Cât rămâne cineva, Țara poate dăinui. [Orchestral Passage — violin and cello, time passes; brass darkens] [Spoken Word — same warm firm AI voice, not sung] Au trecut decenii. Domniile s-au schimbat. În vremea sultanului Mehmed al Doilea, Țara Românească era condusă de Vlad, fiul lui Vlad Dracul. Vlad Țepeș. [Short Silence] [Verse 3 — male tenor, urgent and melodic] Vlad a refuzat tributul, Războiul s-a aprins din nou. Sultanul înainta cu oastea, Iar țara trecea prin foc. În noaptea plină de primejdii, Vlad a intrat între corturi. Înainte să răsară zorii, A lovit tabăra otomană. [Female Soprano — fragile response] Câte mame mai așteptau Pașii celor duși departe? Și sub cerul fără pace, Viața cerea să meargă mai departe. [Extended Orchestral Clash — zurna-like reed, davul pulse, solo violin, horns; rising waves, then silence] [Bridge — tenor over cello] Nu putea opri singur Puterea unui imperiu. Și dincolo de noaptea luptei, Încercările-au continuat. [Final Chorus — expressive duet, full orchestra, no choir] Cât ține hotarul? Cât cei care-l țin. Prin sabie și pace, Prin vreme și destin. Nu zidul, nu piatra Țin loc de oameni vii; Cât rămâne cineva, Țara poate dăinui. [Outro — orchestra softens, female then male] Au trecut domnii și lupte, Dar oamenii au rămas. Dincolo de munți, Moldova Își apăra și ea hotarul. [Instrumental Transition — Ottoman theme fades; new lyrical Moldavian flute and violin motif emerges] [End]