Strofă 1 Stă acolo de ore întregi, timpul încet se scurge, rampa încă-i închisă, dar voința nu fuge. Un salut, un zâmbet — uneori ajunge atât, respectul dă muncii un chip mai uman, nu doar drum abrupt. Refren Totul începe la rampă — nu pe șosea, prietene bun, unde țipăm o secundă și plecăm fiecare-n drum. Dacă-mi arăți că mă vezi, știu că-n suflet mă înțelegi: Nu ducem doar tone grele — ducem încredere. Totul începe la rampă. Strofă 2 Între frâne și marfă, presiunea te apasă mereu, dar până la urmă toți vrem același drum al nostru, al tău: Să ajungem acasă teferi, cu familia așteptând, munca dă mândrie — dar omenia ține sufletul cald. Refren Totul începe la rampă (da, așa și trebuie să fie), respect în loc de stres — azi, mâine, în orice zi vie. Dacă-mi arăți că mă vezi, știu că-n suflet mă înțelegi: Nu ducem doar tone grele — ducem încredere. Totul începe la rampă. Bridge Un simplu „mulțumesc” la descărcat, o cafea cât timp aștepți — așa se nasc poveștile, nu doar hârtii și pacheți. Final Totul începe la rampă — drumul spre a ne înțelege, când ne întâlnim cu demnitate, nu cu vorbe-rele. Respectul trezește lumea și ține totul strâns legat, la rampă — acolo totul cu adevărat a început.
