[Intro] [Verse 1] Strigă din toată inima, Nu te opri, ridică glasul; Arată poporului tău Greșeala care-l ține legat. Mă caută zi după zi, Spunând: „De ce nu vezi, Doamne?” Dar mâinile lor apasă, Iar inima rămâne departe. [Chorus] Desfă lanțurile nedreptății, Lasă pe cei apăsați să plece; Împarte pâinea cu cel flămând, Primește-l pe cel fără adăpost. Atunci lumina ta va răsări, Vindecarea ta va veni, Iar înaintea ta va merge dreptatea, Slava Domnului te va păzi. [Verse 2] Dacă îți deschizi inima, Și saturi sufletul întristat, Lumina ta va străluci în întuneric, Iar noaptea va fi ca amiaza. Domnul te va călăuzi mereu, Îți va întări oasele obosite; Vei fi ca o grădină bine udată, Ca un izvor care nu seacă. [Chorus] Desfă lanțurile nedreptății, Lasă pe cei apăsați să plece; Împarte pâinea cu cel flămând, Primește-l pe cel fără adăpost. Atunci lumina ta va răsări, Vindecarea ta va veni, Iar înaintea ta va merge dreptatea, Slava Domnului te va păzi. [Bridge] Vei zidi iarăși locurile pustiite, Vei ridica temeliile din veac; Vei fi numit reparator de spărturi, Cel ce face drumuri pentru locuire. Dacă îți oprești piciorul de la asuprire, De la vorbă rea și deșartă, Și vei chema Sabatul desfătare, Atunci te vei desfăta în Domnul. [Final Chorus] Desfă lanțurile nedreptății, Lasă pe cei apăsați să plece; Împarte pâinea cu cel flămând, Primește-l pe cel fără adăpost. Atunci lumina ta va răsări, Vindecarea ta va veni, Iar înaintea ta va merge dreptatea, Slava Domnului te va păzi. [Outro] Lumina ta va răsări, Lumina ta va răsări, Și Domnul te va călăuzi.
