16 PĂMÂNTUL ȘI HOTARUL — RĂSCOALA ȚĂRĂNEASCĂ ȘI ASPIRAȚIILE NAȚIONALE 1907–1914

[Instrumental Intro — solitary cello, open piano chords, distant wooden flute; slow, unhurried] [Verse 1 — mature male baritenor, intimate long legato] Din zori până târziu pe câmpuri, Cu palmele crăpate de pământ, Un tată se întorcea acasă Cu prea puțină pâine pentru-ai lui. El semăna, dar nu avea ogorul, Și anul greu îi apăsa pe umeri. Copilul îl întreba în șoaptă: De ce nu-i loc și pentru noi? [Female low mezzo — tender answer, no belting] La masă mai e-o farfurie, Și mama o așază iar. Nu vine nimeni să ne spună Cât poate duce-un om sărac. [Chorus — male-led, broad melodic arc, sustained vowels] Pământul nu știe cine-l stăpânește, Dar știe cine-l ară zi de zi. Și când un om nu mai găsește pâine, Cât îi mai ceri să poată suferi? Nu cerem cerul, nu cerem coroane, Ci loc să ne putem crește copiii. Sub soarele ce cade peste holde, Și glasul lor merită auzit. [Instrumental Interlude — cello lament and spare violin; measured silence] [Verse 2 — male baritenor, restrained rising grief] La Flămânzi, în prag de primăvară, Oamenii au spus că nu mai pot. Din sat în sat s-a dus furtuna, Și focul a cuprins atâtea locuri. S-au spart ferestre, s-au aprins conace, S-a revărsat și ura dintre oameni. Apoi au răsunat împușcături, Iar satul și-a numărat absenții. [Female low mezzo — hushed grief over piano] Nu-mi spune că s-a făcut dreptate, Când satul își îngroapă fiii. Erau vecinii mei de-o viață, Acum le-aud numele în dor. [Instrumental Lament — solo violin, no percussion, cello answers] [Bridge — male baritenor, softly sustained] Se poate stinge focul unei case, Dar rana nu se stinge într-o zi. O țară nu-i doar steag și lege, E și pământul celor ce-o vor ține vii. [Instrumental Transition — cello holds one note; distant French horn opens a second landscape] [Spoken Word — deep warm mature male AI narrator, natural conversational Romanian, brief, not sung] În Vechiul Regat, țăranii cereau pământ și dreptate. Dincolo de Carpați, românii din Transilvania luptau pentru drepturi și recunoaștere. [Verse 3 — male baritenor, broad lyrical phrasing] Dincolo de munți, în sate, Un alt glas se ridica. În școli, în cărți și în adunări, Un popor își apăra limba. Au dus petiții către tronuri, Au cerut să fie ascultați. Și chiar când ușile se închideau, Nu și-au lăsat speranța la hotar. [Female low mezzo — warm response] Aceleași cântece de leagăn, Alte legi, altă poveste. Iar dorul de a fi aproape Creștea în oameni fără veste. [Chorus Reprise — male lead, different harmony, lyrical not martial] Pământul nu știe cine-l stăpânește, Dar știe cine-l ară zi de zi. Și dincolo de munți, același suflet Își caută un loc pentru a fi. Nu cerem cerul, nu cerem coroane, Ci dreptul de-a ne spune cine suntem. Și peste vremuri care ne despart, Rămâne glasul celor ce nu tac. [Instrumental Bridge — violin and French horn exchange melodies; distant low drums enter once, then stop] [Verse 4 — male baritenor, anxious and slow] La hotarele Europei se strângeau norii, În cancelarii se schimba destinul lumii. O pace veche începea să crape, Și peste țări se auzea furtuna. Ostașul încă nu plecase, Copilul încă se juca. Dar liniștea avea să fie scurtă, Iar lumea nu mai semăna cu ea. [Final Coda — male lead, tender; mezzo joins only on last two lines] Din țărâna celor fără nume, Din glasul dus peste Carpați, Rămân întrebări pentru o țară Pe care timpul o va pune la încercare. Nu tot ce doare se sfârșește, Nu tot ce speri se poate împlini. Dar oamenii vor duce mai departe Ce n-au putut să spună cei căzuți. [Orchestral Retreat — piano and cello, two-measure silence] [Spoken Word — same male AI narrator, calm natural Romanian, brief, not sung] Europa a intrat în război. România a rămas neutră, dar avea în față o hotărâre care îi putea schimba destinul. [Instrumental Outro — distant echo of the Steel Crown theme, unresolved violin and cello cadence; complete ending] [End]