[Verse] El merge singur plângând pe strada Ureche ruptă și în trei labe Cu coada agățată motanul ponosit Bătut de oameni și viață mergea motanul trist [Verse 2] Toti oamenii în jurul lui seama nu-i băgau Și dacă vreun copil vedea cu pietre aruncau Când el putea să eschiveze bățul cu care-l băteau Fugea și șchiopăta acolo unde nu-l vedeau [Chorus] Motanul trist viu într-o lume grea Nimeni nu vrea să-l ia acasă să-l iubească da Zilele-i trec dar speranța n-a murit Așteaptă o minune un prieten necăjit [Verse 3] Și cu tristețe-n inima motanul a gândit Că nimeni nu-l ia acasă că el este urât Așa mergea încetișor cu ochii după stânci Când dintr-o dată a văzut pereche de bocanci [Bridge] Acultă-mi povestea motanului sărac Viața i-a dat numai greutăți în sac Dar și pe drumuri strâmbe iese soarele cândva Cu un strop de iubire renaște speranța [Verse 4] Pantofii mari … astăzi erau prietenoși O mână blândă îl ridică se bagă el în coș El simte vin schimbările și viața e pe dos Azi motanul ponosit e mult mai norocos
