Luna, regina

*for less poetic English translation scroll down :) [verse 1:] Naivă, luna nu vedea cum răsărim cu toate umbrele noastre scoase la zvântat în aerul nepătruns de soare. [Chorus:] Naivă, luna credea că doar ea, nevăzută de nimeni, se odihnea de lumină ca o regină, ea singură se bucura de cealaltă lumină, a sufletelor împerecheate dinăuntrul ei. [Verse 2:] Naivă, luna tot voia să simtă mângâierile argintii ale apelor înspumate, să se iubească cu pământul dur, aşa să oprească roata timpului hapsân ce o ţinea legată, mereu datoare cu o iubire, de o eternitate. [instrumental dramatic] [outro-spoken word-gentle voice:] Naivă, luna nu ştia de întunericul născut din lumina unui scâncet de singurătate. English: Moon, the queen Naively, the moon did not see how we rose with all our shadows blown out in the sunless air. Naively, the moon believed that only she, unseen by anyone, rested in the light like a queen, she alone enjoyed the other light, of the paired souls within her. Naively, the moon still wanted to feel the silvery caresses of the foaming waters, to make love with the hard earth, thus stopping the wheel of time that held her bound, always indebted to a love, for an eternity. Naively, the moon did not know about the darkness born from the light of a whimper of loneliness.