[Verse 1] Feerie ce-mi bucură fiinţa, gândul tău către mine curge în valuri ce mă înalţă într-un palat, a noastră casă de acolo, din cerurile depărtate din care am plecat fără regret. [Verse 2] În căutarea ta am tot zburat până magnetic şi absolut ucigătoarea iubire m-a adus din nou pe pământ să te găsesc pe tine cel fugit demult, demult. [Verse 3] Hrănindu-mă crud, din când în când, cu gândul negat, strecurat prin iubirea cernută în sita ideilor înşurubate într-un neant orbit de putere, golit de splendoarea iubirii mă chinui crunt, mă chinui crunt. [Chorus] Tu zici că nu-ţi aminteşti dar sufletul mie ţi-ai trimis să îngrijesc eu de frumuseţea lui să-i ud petalele cu lacrimile mele grele până când roua mi se va-ntoarce din privirea ta, până când Ea, Iubirea, lumea va schimba. [Verse 4] O rană peste altă rană fiecare clipă în care mă împingi departe, departe dincolo de veacurile de gânduri cu care m-ai iubit din prima clipă de etern din prima clipă de lumină. [Chorus 2] De ce, Iubitule? De ce? Nimic mai mare ca iubirea noastră. Nimic, atât să ştii. [Outro] Mă ucizi, mă reînvii, otravă şi nectar presari în sufletu-ţi lăsat la mine. S-a revărsat în pieptul meu precum un râu ce curge neîncetat cu dorul lui de marea netrăită. [Coda] De ce, Iubitule, de ce nu-mi vii?
