Baletul sălciilor

Privit-am lacul (un chip cioplit al mării) de dor să nu cumva să mor pe-uscatul ăsta înrobit de forţa nucleară. (Mă joc, dar nu mă joc.) Tu ştii, cuvintele-s rotunde ca mingile de tenis aruncate-n runde peste fileul larg al toamnei blânde de invizibile rachete uitate-acolo, într-o vară ce n-a mai fost să fie iară. Privesc întregul clipelor jucate etichetate, împachetate-n verde surd de sălcii mute timid alunecând peste oglinda unui gând ca într-un vals împiedicat de-un dâmb absurd ivit dintre cuvinte. Privesc baletul sălciilor de azi mai trist ca ieri, ca timpul ce ne-aşteaptă-n fiecare zi să-i câştigăm eliberarea călcând peste covorul galben, în sunet spart de frunze moarte sub ramurile falnicilor tei ce nu ne mai suportă-nsingurarea. English: I looked at the lake (a chiselled face of the sea) longing lest I die on this dry earth enslaved by the nuclear force. (I'm playing, but I'm not playing.) You know, the words are round like tennis balls thrown in rounds over the broad net of a mild autumn by the invisible rackets forgotten over there one summer which would no longer be. I look at all the moments played. Tagged, packed in deaf green by mute willows slipping shy over the mirror of a thought like in a waltz hampered by an absurd mound arisen from the words. I'm watching the ballet of today's willows They’re sadder than yesterday like the time that waits for us every day to win his liberation stepping over the yellow carpet in the broken sound of dead leaves under the branches of the towering linden trees which no longer can endure our loneliness.