[Verse 1] Eu nu mă-mbăt cu gesturi de paradă, Nici nu mai vreau răspunsuri de pe buze, Ți-e limba arsă și mintea-n ambuscadă, Cuvintele sunt vechi, sunt căi confuze. Aş vrea să fiu în tine, ca o boală, Să-mi pui pe tâmple timpul ca sigiliu, Dar ne-au rămas pe umeri ani de smoală, Şi ne-am trăit iubirea în exiluri. [Chorus 2x] Ne-a fost blestemul scris în alfabetul Unui tăcut şi sacru dezacord, Și-acum ne bântuie pe amândoi regretul, Și-am fost deopotrivă și sud și nord. [Verse 2] Azi plouă-n mine, stropii nu se văd, Și fiecare rană-i o ninsoare, Ce cade-n pieptul meu ca un prăpăd, Dar mușcă din lumină cu ardoare. Am învățat durerea nerostită, Tu ești cuvântul care n-a fost scris, Iar eu o filă veșnic necitită, Amândoi pierduți în linii de abis, [Chorus 2x] Ne-a fost blestemul scris în alfabetul Unui tăcut şi sacru dezacord, Și-acum ne bântuie pe amândoi regretul, Și-am fost deopotrivă și sud și nord. [instrumental] [bridge] Mi-e viața un altar pe jumătate, Pe care nici o jertfă n-a ajuns, îmi port tristețea ca o cruce-n spate, Greul de soartă ce mi-a fost uns. [Chorus 2x] Ne-a fost blestemul scris în alfabetul Unui tăcut şi sacru dezacord, Și-acum ne bântuie pe amândoi regretul, Și-am fost deopotrivă și sud și nord.