15 — Mânia lui Diego | Salamanca Romanian

[Sung entirely in Romanian. Natural Romanian pronunciation; all narrative lines sung, never spoken.] Sub mătasea mantiei sale Don Diego ascunde furtuna; mâna tremură pe fier, ochii îi lucesc ca sarea. Sora lui doarme sub pământ, glasul ei nu se mai întoarce. Iar cel ce-i jurase tandrețe încă îndrăznește să joace. [PRE-CHORUS — ACCUSATION] [STRINGS AND CELLO INTENSIFY] [VOICE REMAINS CONTROLLED] N-a fost o carte, a fost o viață! N-a fost prinsoare, ci iubirea ei! Și fiecare râs al lui Montemar îi sfâșie iar inima. [CHORUS — THE OATH] [140 BPM — FORCEFUL 7/8] [MEMORABLE MELODY — NO BELTING] Să vorbească oțelul! Să tacă durerea! Pentru Elvira, pentru numele ei, pentru lacrimile de iubire. Să tremure noaptea! Să audă orașul! Nu va fi iertare, nici uitare, nici cale înapoi. [INSTRUMENTAL — 4 BARS] [ROMANI VIOLIN AND GUITAR EXCHANGE DIEGO'S MOTIF] [CELLO MAINTAINS DESCENDING PASSACAGLIA] [PIANO CHROMATIC OCTAVES] [IMMEDIATE TRANSITION] [VERSE 2 — RAGE TURNS INWARD] [REDUCED ACCOMPANIMENT — CELLO AND GUITAR] Dar în mijlocul acelei furii își amintește un glas subțire; își amintește de Elvira printre flori, cu lumina tremurând în jur. Nu onoarea lui fusese rănită, ci fetița pe care a pierdut-o; iar sub greutatea sabiei sale un frate s-a frânt. Elvira, sora mea, cine te va aduce înapoi? Nici sângele unui vinovat nu te va trezi.