CD 03 — APOCALIPSA DUPĂ ADRIAN — ADRIAN PĂUNESCU
[Instrumental Intro — 18 seconds, dark melodic electric guitar, low piano, Hammond B3] [Verse 1 — Mature deep male baritone, solemn, fully sung] De-aici încolo nu mai este drum, Ci numai vechi prăpăstii ce ne latră, Himerele, cu pasul lor postum, Și-un drum străvechi, ce amuțește-n piatră. [Verse 2 — Warm, grave, spacious phrasing] Pe-aici a rezistat poporul meu, Iertat de munți și mângâiat de stele, Prin locuri unde numai Dumnezeu Coboară la obârșii, să se spele. [Instrumental Fill — Clean electric guitar, short melodic response] [Verse 3 — Growing unease] Și-acum i-am dat o soartă de-mprumut Și-o nouă remușcare îl apasă, Îl văd că-și părăsește țara mut, El, care și olog venea acasă. [Verse 4 — Deeply personal, restrained sorrow] Eu însumi sunt bolnav de tot ce văd, Mă ciuruiește fiecare veste, Dau cota obștescului prăpăd Și nici o bucurie nu mai este. [Instrumental Interlude — 10 seconds, expressive guitar and low piano] [Verse 5 — Tense, bitter, fully melodic] Trec vânzători de țară în galop, Pe sub fereastra mea, spre gara mare, Mă-nsângerează fiecare shop, Sfidarea lui de zi cu zi mă doare. [Verse 6 — Instruments retreat, exposed vulnerability] Aș pune capul pe pământ să plâng, Dar nici pământul nu mă mai cunoaște, Infernul de sub umărul meu stâng Vă ține roșii ouăle de Paște. [Instrumental Solo I — 24 seconds, aching melodic electric blues guitar, sustained bends, expressive pauses] [Verse 7 — Exhausted, reflective] Dicționar de vorbe fără șir, Decade poezia dintre arte, Mai am un privilegiu, că respir, Și-ncolo numai condamnări la moarte. [Verse 8 — Intimate, disillusioned] Mă uit la neamul meu înstrăinat, Ce nu-și găsește un poet să spună, Sunt obosit și nici nu mai străbat Părerea lui că totul e minciună. [Verse 9 — Controlled indignation, steady pulse] Și stânga, ca și dreapta, l-a mințit, Și dreapta, ca și stânga, îl tot minte, Și viața lui pe muchie de cuțit E-o umilință fără de cuvinte. [Instrumental Break — 8 seconds, low Hammond B3 and guitar motif] [Verse 10 — Historical sorrow, firm melodic delivery] Pentru că noi cândva aveam un rost Și-aveam o matcă fără nici o mască, Și-acum trăim din ce în ce mai prost, Nu vor barbarii să ne recunoască. [Verse 11 — Almost bare piano and voice, deeply weary] Și n-am măcar puterea să rezist, Să ies, deodată, din această horă, Să mă declar atât: un nimeni trist, Ce roagă să-l uitați și vă ignoră. [Instrumental Solo II — 28 seconds, sorrowful cello and clean blues guitar dialogue, restrained, lyrical] [Verse 12 — Increasingly lucid, no shouting] Ce s-a greșit nu-i numai de acum, E ora socotelilor finale, E însumarea fiecărui drum Și a venit scadența și e jale. [Verse 13 — Deeply intimate, instruments gradually withdraw] Pun capul pe pământ și-aș vrea să plâng Și lacrimile mele nu m-ascultă, Infernul de sub umărul meu stâng S-a adunat aici, de vreme multă. [Verse 14 — One controlled emotional crest, full organic band] La limita puterii omenești, Stă, parcă, țara noastră să nu cadă, Nu e nimic normal în București Și-i un vulcan sub fiecare stradă. [Instrumental Retreat — Drums and Hammond fade, only piano and clean guitar remain] [Final Verse — Mature baritone, wounded, intimate, fully sung] Am locul meu pe fiecare rug Și mintea mea în fiecare clește, Dar ce să fac și ce să mai îndrug, Când simt că țara mea se prăbușește? [Instrumental Outro — 18 seconds, unresolved piano motif, sorrowful electric guitar, natural silence] [End]
