[Intro] Doamne, fii adăpostul meu, Când lumea se clatină greu. [Verset 1] David a plecat pe ascuns, Departe de tron și de răspuns. La Nob, în casa preotului, A căutat pâinea Domnului. [Refren] Tu ești lumina celor fugăriți, Tu strângi la piept pe cei zdrobiți. În peștera inimii mele vin, Cu tot ce sunt, cu tot ce simt. Doamne, păzește-i pe ai Tăi, Și fă din frică pași spre căi. [Verset 2] Preotul i-a dat pâine sfințită, Și sabia cândva biruită. Dar vestea a ajuns la Saul, Iar ura s-a ridicat ca valul. [Refren] Tu ești lumina celor fugăriți, Tu strângi la piept pe cei zdrobiți. În peștera inimii mele vin, Cu tot ce sunt, cu tot ce simt. Doamne, păzește-i pe ai Tăi, Și fă din frică pași spre căi. [Punte] Doeg a spus ce-a văzut, Și sânge nevinovat s-a vărsat. Dar Tu cunoști orice suspin, Și judeci drept, Dumnezeul meu. [Verset 3] David a strâns pe cei apăsați, Pe datornici și descurajați. Patru sute lângă el s-au adunat, Iar Tu un popor ai ridicat. [Refren] Tu ești lumina celor fugăriți, Tu strângi la piept pe cei zdrobiți. În peștera inimii mele vin, Cu tot ce sunt, cu tot ce simt. Doamne, păzește-i pe ai Tăi, Și fă din frică pași spre căi. [Outro] În ziua grea, nu mă lăsa, Adună-mi inima sub mâna Ta. Tu ești adăpostul meu, Tu ești adăpostul meu.
