
Respir din înțelepciunea Ta
[Intro] [whispered vocals] Proverbe Douăzeci și șapte Doamne Dă-mi Să-nvăț din ele [Verse 1] Nu mă laud cu ziua de mâine Respir doar clipa pe care o ții Lasă gura străinului să spună Ce Tu ai scris în inima mea Piatra e grea Nisipul apasă Dar mânia zdrobește mai mult De aceea-mi plec fruntea la Tine Unde focul se stinge în har [Chorus] Respir din înțelepciunea Ta Doamne Luminează-mi inima Ca oglinda să-mi arate fața Și Tu să-mi vindeci umbra Respir din înțelepciunea Ta Tu îmi cercetezi iubirea Ca toporul pus la rădăcină Schimbi mândria în smerire [Verse 2] Mai bun e mustrătorul deschis Decât sărutul ascuns Înșelător Rana făcută de un prieten E adevăr care sare-n ajutor Sătulul calcă-n picioare mierea Flămândul simte dulce orice Așa suspină sufletul singur După casa și brațul Tău [Chorus] [Bridge] Cum apa arată chipul omului Așa-mi descopăr inima în fața Ta Ochiul nu se satură să vadă Urechea mereu vrea să audă Dar Tu ești destul Tu ești destul Păzește-mi izvorul Veghează-mi turma Până trece iarna din mine [Chorus]

