[Intro] Sfinte, Sfinte, Sfinte, Doamne al oștirilor, Tot pământul este plin De slava Ta. [Verset 1] În anul când a murit împăratul, L-am văzut pe Domnul șezând Pe un tron înalt și măreț, Iar poalele hainei Sale umpleau Templul. Deasupra Lui stăteau serafimii, Fiecare cu câte șase aripi: Cu două își acopereau fața, Cu două își acopereau picioarele, Cu două zburau. [Refren] Sfinte, Sfinte, Sfinte, Doamne al oștirilor, Tot pământul este plin De slava Ta. Sfinte, Sfinte, Sfinte, Inima mea Te va cânta, Ia-mi viața, curățește-mă, Trimite-mă, Doamne, unde vrei. [Verset 2] Strigau unul către altul: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oștirilor!” Temeliile ușilor se zguduiau De glasul celui ce striga, Iar casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, Locuiesc în mijlocul unui popor Cu buze necurate, Și ochii mei L-au văzut pe Împăratul.” [Refren] Sfinte, Sfinte, Sfinte, Doamne al oștirilor, Tot pământul este plin De slava Ta. Sfinte, Sfinte, Sfinte, Inima mea Te va cânta, Ia-mi viața, curățește-mă, Trimite-mă, Doamne, unde vrei. [Punte] Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, Cu un cărbune aprins în mână, Pe care îl luase de pe altar. Mi-a atins gura și a spus: „Iată, atingându-se de buzele tale, Nelegiuirea ta este îndepărtată, Și păcatul tău este ispășit.” Apoi am auzit glasul Domnului: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” [Refren final] Sfinte, Sfinte, Sfinte, Doamne al oștirilor, Tot pământul este plin De slava Ta. Iată-mă, trimite-mă, Iată-mă, trimite-mă, Cu buzele curățite, Iată-mă, trimite-mă. [Outro] Sfinte, Sfinte, Sfinte, Tot pământul este plin De slava Ta.
