[Intro] Doamne, Tu ești pâinea mea, Când drumul se închide. [Versetul 1] David a ajuns la Nob, Flămând și fără scut, Preotul i-a dat pâinea sfântă, Că mila Ta l-a ținut. [Refren] În Tine caut adăpost, Tu vezi inima mea. Când n-am nimic în mâini, Mă hrănești cu pacea Ta. Doamne, fii pâinea mea, Și glasul care mă ridică. [Versetul 2] Acolo era sabia, Păstrată lângă altar, David a spus: „Nu este alta Ca ea, în ceasul amar.” [Refren] În Tine caut adăpost, Tu vezi inima mea. Când n-am nimic în mâini, Mă hrănești cu pacea Ta. Doamne, fii pâinea mea, Și glasul care mă ridică. [Punte] Nu mă tem de ziua grea, Tu cunoști ascunsul meu. Din pâinea pusă înainte Îmi deschizi un drum spre Dumnezeu. [Refren final] În Tine caut adăpost, Tu vezi inima mea. Când n-am nimic în mâini, Mă hrănești cu pacea Ta. Doamne, fii pâinea mea, Și glasul care mă ridică. [Outro] Tu ești adăpostul meu, Tu ești pâinea mea.
