CD 15 - DREPTUL DE A ÎNTREBA - Instituțiile trebuie să poată explica

[Verse 1] Într-o dimineață vezi un gard unde ieri era un parc deschis. Un anunț scurt, câteva cuvinte: „Lucrările vor începe curând.” Cât durează? Cât costă? Cine a decis și pentru ce? Nu sunt întrebări împotriva cuiva. Sunt întrebări despre ce ni se întâmplă. [Pre-Chorus] Când o decizie publică ne privește, nu trebuie să rămânem cu presupuneri. Putem întreba ce s-a hotărât și putem cere informații despre ce urmează. [Chorus] Avem dreptul de a întreba când ceva public ne privește: ce s-a decis, ce urmează, cine poate să răspundă? A întreba nu e un atac. E felul în care putem înțelege ce se face în numele nostru și ce se schimbă în jurul nostru. [Verse 2] Uneori răspunsul vine greu. Uneori vine pe jumătate. Și atunci e simplu să spui: „Oricum nu are rost să întreb.” Dar zvonul nu ține loc de răspuns. Nici bănuiala nu ține loc de fapt. Când putem cere informații, nu trebuie să umplem singuri golurile. [Pre-Chorus] Când o decizie publică ne privește, nu trebuie să rămânem cu presupuneri. Putem întreba ce s-a hotărât și putem cere informații despre ce urmează. [Chorus] Avem dreptul de a întreba când ceva public ne privește: ce s-a decis, ce urmează, cine poate să răspundă? A întreba nu e un atac. E felul în care putem înțelege ce se face în numele nostru și ce se schimbă în jurul nostru. [Bridge] Nu lăsa zvonul să răspundă acolo unde poți întreba. Nu lăsa tăcerea să umple locul unei informații care poate fi cerută. Poate răspunsul nu ne place. Poate lucrurile sunt complicate. Dar încrederea crește mai greu acolo unde nimeni nu explică nimic. [Final Chorus] Avem dreptul de a întreba când ceva public ne privește. Ce s-a făcut? Ce urmează? Cine răspunde pentru rezultat? A întreba nu e un atac. E felul în care putem înțelege. Iar când instituțiile pot explica ce fac, încrederea are pe ce să se sprijine. [Outro] Întrebarea nu e zgomot. E începutul unui răspuns.