[Intro: Soft piano and ethereal pads, mystical atmosphere] [Strofa I] În marea lumii merg pe-un drum bătut, Tot ce întâlnesc e chipul cunoscut. Nu-i om în cale să-mi pară un străin, E doar un ciob din propriul meu suspin. Ce văd în tine, e și-n mine strâns, Ecou de zâmbet sau ecou de plâns. [Chorus: Building intensity, melodic] Destramă măști și penetrează timpul, Șapte oglinzi ce îți arată chipul. Sunt șapte lecții din care înțeleg, Îmi sting și teama, ca să fiu întreg. [Strofa II] Ce judeci aspru, e în tine ascuns, Un adevăr la care n-ai răspuns. Iar ce admiri, e chiar aurul pierdut, Darul din suflet ce n-ai recunoscut. În ochii lumii, plânge tot ce-ai lăsat, Copil cuminte, în sinele uitat. [Chorus: Melodic, layered harmonies] Destramă măști și penetrează timpul, Șapte oglinzi ce îți arată chipul. Sunt șapte lecții din care înțeleg, Îmi sting și teama, ca să fiu întreg. [Strofa III] Iubiri trecute se-ntorc ca un destin, În alte măști, cu același vechi venin. Părinții tăi, în parteneri de-i vezi, Vindecă rana, imaginea să pierzi. Iar noaptea grea, ce-n alții te-a speriat, E umbra ta, ce-n ei s-a reflectat. [Bridge: High emotion, Modulate up 2 semitones, Orchestral crescendo] Nu ești o victimă, ești tu un creator, Când sufletul tău naște un izvor. Ești propriu creator de la-nceput, Cum tu te vezi, așa ești tu văzut, Cum te vorbești, așa și ei te-aud. De te iubești, te vor iubi mai mult. [Chorus: Maximum intensity, powerful symphonic climax] Destramă măști și penetrează timpul, Șapte oglinzi ce îți arată chipul. Sunt șapte lecții din care înțeleg, Îmi sting și teama, ca să fiu întreg. [Outro: Minimalist, fade out, echo on vocals] Cum te iubești, așa te aud... Ești creator. [End]
