Săracă străinătate, Câte doruri duci în spate, Câte mame stau la geam, Pentru cei plecați de-un an. Am plecat cu-o geantă mică, Și cu frica strânsă-n gură, Mama-mi puse pâine-n drum, Tata n-a spus niciun cuvânt. Mi-au rămas în urmă casa, Poarta, câinele și masa, Și un sat ce se stingea Când mașina mă lua. Am ajuns printre străini, Printre blocuri și lumini, Unde nimeni nu mă știe, Dar toți vor să trag mai bine. Ziua muncesc, noaptea tac, Număr bani și ce nu fac, Iar din tot ce câștig greu, Trimit acasă dorul meu. Și de mă întrebi cum sunt, Spun că bine, dar te mint, Că în fiecare seară Mă întorc cu gându-n țară. Săracă străinătate, Mi-ai dat bani, dar mi-ai luat ani, Mi-ai pus pâine pe masă, Dar mi-ai golit locul de-acasă. Săracă străinătate, Câte inimi ții departe, Că omul pleacă pentru bine, Dar se pierde câte-un pic din sine. Am văzut copii crescând Doar prin telefon, pe rând, Am văzut tați obosiți Venind acasă ca străini. Am văzut femei plângând, Dar zâmbind când sunt sunate, Ca să nu audă nimeni Cât le doare depărtarea. Am făcut ce-a fost de făcut, Am tăcut și am trecut, Am dormit prin camere reci, Cu speranța că nu pleci. Am cărat în spate ani, Facturi, vise și dușmani, Dar în orice dimineață Mi-a lipsit aceeași casă. Și de mă întrebi cum sunt, Spun că bine, dar te mint, Că în fiecare seară Mă întorc cu gându-n țară. Săracă străinătate, Mi-ai dat bani, dar mi-ai luat ani, Mi-ai pus pâine pe masă, Dar mi-ai golit locul de-acasă. Săracă străinătate, Câte inimi ții departe, Că omul pleacă pentru bine, Dar se pierde câte-un pic din sine. Nu te urăsc, că mi-ai dat Tot ce acasă n-am aflat, Dar nici nu pot să te iubesc, Când în tine mă tot pierd. Am două țări în același piept, Una mă ține, una m-așteaptă, Și între ele, zi de zi, Învăț să plec fără să plec. Un bagaj... Un drum lung... Un „sunt bine” spus prea mult. Un salariu... Ani pierduți... Și părinți tot mai tăcuți. Săracă străinătate, Mi-ai dat drumuri, mi-ai luat sate, Mi-ai dat bani și mi-ai luat Tot ce timpul n-a păstrat. Săracă străinătate, N-am uitat de unde-s, frate, Și oricât mă duce lumea, Tot acasă-mi bate inima. Poate mâine mă întorc, Poate mai rămân pe loc, Dar cât limba mea mai sună, Țara merge cu mine împreună. Nici hotarul, nici distanța Nu-mi pot șterge rădăcina, Că oricât aș fi departe, Port România mai departe. Săracă străinătate, Câte doruri duci în spate, Când voi închide ultimul drum, Sper să mă întorc acasă, nu doar în gând.
