[Strofa 1] E-un secret de bancă-n haina mea, Am zis că batem cifrele, dar ne-ngroapă ele-așa. Brokerii ne zâmbesc de parcă știu finalul, Îmi mușc nervii-n bucătăria făcută pe credit ieftin. Ne-au vândut ferestre, soare, drum ales, Acum respirăm doar ce n-avem voie să pierdem des. [Pre-refren] Hai să fim nebuni puțin, Ca și cum dobânda nu crește. Viitorul e un plan de plată, La care mereu întârziem, vezi. [Refren] Sub lumina străzii vorbim cu ce-am fost cândva, Chemăm copiii din noi, înainte de datoria grea. E o artă tristă-n felul cum dozăm ce-am sperat, Sub lumina străzii ne negociem pas cu pas. [Strofa 2] Ai zis „dragostea n-ar trebui să sune a facturi”, Dar număr tăcerile ca restanțe fără jurăminți. E o predică-n bâzâitul frigiderului târziu, Îți citesc dezamăgirea din felul cum stingi lumini. Închiriem un viitor făcut pentru alt salariu, Strângem răbdare multă, pierdem bani în inventariu. [Pre-refren] Hai să fim curajoși acum, Ca și cum cifrele nu decid. Visul are rată variabilă, Și-nvățăm încet cum să-l ascundem timid. [Refren] Sub lumina străzii vorbim cu ce-am fost cândva, Chemăm copiii din noi, înainte de datoria grea. E poezie-n felul cum porționăm ce-a mai rămas, Sub lumina străzii ne negociem pas cu pas. [Punte] Poate suntem fantomele Din camere ce nu ne mai recunosc. Schimbăm râsul pe supraviețuire, Ținem scorul pe ascuns. Dar e ceva în toată ruptura, Încă viu, încă real, Între presiune și iubirea De care ne e teamă s-o mai cerem iar. [Refren final] Sub lumina străzii vorbim cu ce-am fost cândva, Jurăm că nu dispărem ca toți ceilalți din fața ta. E milă-n felul cum durerea devine pas egal, Sub lumina străzii ne negociem final. Da, sub lumina străzii, Alegem iubirea, nu iadul banal.
