[Instrumental Intro — piano, cello, solo violin] [Spoken Word — deep warm male AI, calm, not sung] Unirea a rămas. Dar Alexandru Ioan Cuza plecase. În fruntea noului stat avea să vină Carol, un principe care și-a legat viața de destinul țării. [Verse 1 — mature warm male tenor, lyrical legato] Pe drumul început de două țări, Venea un om din alte depărtări. Nu-i cereau să le promită stele, Ci să păstreze ce-au clădit cu greu. În jur erau puteri și vechi hotare, Și-o țară încă învăța să stea. Sub pașii ei, pământul avea nume, Dar libertatea încă se cerea. [Female Soprano — gentle answering melody] Nu vrem un nume doar pe-o coroană, Ci pace pentru cei ce vin. O casă are nevoie de temelie, Iar viitorul cere timp. [Chorus — soaring tenor-soprano duet, sustained broad melody] Nu din aur se ridică țara, Nici din vorbe spuse la palat. Ci din oameni care țin lumina Când atâtea drumuri s-au schimbat. Și când vine ceasul încercării, Se va auzi peste câmpii: Nu cerem voie să fim liberi, Vrem să fim stăpâni pe ce vom fi. [Instrumental — violin and French horns build, then recede] [Verse 2 — male tenor, warm, purposeful] S-au așezat încet alte rânduieli, Și drumul statului prindea putere. Dar peste Dunăre se strângeau norii, Iar pacea nu mai încăpea-n tăcere. În pragul casei cineva așteaptă, Pe cel pornit departe, peste râu; Dincolo de steaguri și de hartă, E un om ce-și lasă viața-n urmă. [Female Soprano — intimate, cello and piano] Să nu-mi vorbești numai de victorii, Când eu îi știu pe cei plecați. O țară se ridică și prin lacrimi, Prin pașii celor care nu s-au întors. [Instrumental Transition — 1877, low drums, horn] [Spoken Word — same deep warm male AI, natural and brief, no recitation] Venise vremea unei hotărâri. România și-a proclamat independența. Iar pentru a o apăra, soldații au trecut Dunărea. Carol a mers alături de armată. [Verse 3 — male tenor, intense but fully sung] La Grivița se-aude iarăși tunul, Și focul cade peste cei din șanț. La Plevna se hotărăște lupta, Dar biruința nu șterge niciun plâns. Când se întorc cei rămași în viață, Oamenii îi strâng la piept tăcuți. Și peste toate pierderile grele, Un alt destin începe pentru țară. [Chorus Reprise — expansive duet, full orchestra, no marching pulse] Nu din aur se ridică țara, Nici din vorbe spuse la palat. Ci din oameni care țin lumina Când atâtea drumuri s-au schimbat. Și când vine ceasul încercării, Se va auzi peste câmpii: Nu cerem voie să fim liberi, Vrem să fim stăpâni pe ce vom fi. [Instrumental Bridge — violin and clean guitar] [Verse 4 — male tenor, reflective] Din oțelul unui tun de luptă, S-a făurit o coroană pentru rege. Nu strălucirea ei spunea povestea, Ci prețul libertății câștigate. În noul regat, sub același cer, Erau și răni ce mai cereau alinare. Dar țara își rostea de-acum destinul, Cu nume propriu între alte state. [Female Soprano — luminous, long sustained phrases] Să nu uităm ce-a fost sub fier și foc, Nici câte inimi au rămas în urmă. Coroana poate trece peste timp, Dar oamenii dau țării viață. [Final Duet — first intimate, then soaring, orchestral release] [Male Tenor] Nu doar un rege, nu doar o coroană. [Female Soprano] Ci o țară care și-a câștigat un glas. [Both] Din două inimi s-a născut o țară, Și libertatea-n țară a rămas. [Instrumental Finale — violin and cello return to the united theme, resolved full cadence; quiet transition toward Track 16] [End]
