13 CÂND TĂCEREA SE RIDICĂ — TUDOR VLADIMIRESCU ȘI REVOLUȚIILE 1821–1848

[Instrumental Intro — piano chord from Track 08, silence; violin, acoustic guitar, soft drums] [Spoken Word — deep warm male AI, calm Romanian, not sung] În Țara Românească, nemulțumirea creștea. La Padeș, un om a chemat oamenii să-și ceară dreptatea. Numele lui era Tudor Vladimirescu. [Verse 1 — male tenor, flowing legato] Din sate se adună oameni, Cu dor de viață și de drept. Pe drumul lor se-aude Tudor, Și frica începe să se destrame. Pandurii merg către cetate, Cu grijă pentru cei rămași; Nu cer palate sau coroane, Ci dreptul de-a trăi în pace. [Female Soprano — intimate, lyrical] Mai lasă candela aprinsă, Mai ține poarta pentru ei. Când omul pleacă să se lupte, Rămân atâtea doruri grele. [Pre-Chorus — intertwining duet] [Male Tenor] Un glas răsună peste țară. [Female Soprano] Și alte inimi îl aud. [Both] Din frica ținută în taină Se naște pasul înainte. [Chorus — soaring legato duet] Când tăcerea se ridică, Nu mai poate fi uitată. Dintr-un glas se naște altul, Dintr-o inimă, o lume. Lasă-ne lumina zilei, Lasă-ne un drum deschis. Cât un om mai cere dreptate, Nici speranța n-a murit. [Instrumental — violin theme, strings] [Verse 2 — male tenor, restrained grief] La București ajunge vestea, Dar drumul lui se frânge greu. La Târgoviște moare Tudor, Și cad tăceri peste ai săi. Iar cei ce-l așteptau acasă Privesc spre drumul fără pași; Dar vorba spusă pentru oameni Rămâne vie peste ani. [Female Soprano — fragile, solo cello] Să nu-mi spui că totul piere Când se stinge câte-un glas. Oamenii duc mai departe Ce din suflet le-a rămas. [Instrumental Transition — 1848 Revolutions; violin, piano, French horns] [Spoken Word — same male AI, calm Romanian, not sung] Tudor a fost ucis. Dar întrebarea a rămas. Au trecut aproape trei decenii. Un val de revoluții cuprindea Europa. Și în țările române, oamenii cereau drepturi și libertate. [Verse 3 — male tenor, rising legato] La Iași, o voce cere lege, La Islaz, răsună alte voci. La Blaj, o mare de oameni Își spune limpede durerea. Nu au aceleași lupte-n față, Nici drumul nu le este unul, Dar au curajul să se-arate Și cer să fie ascultați. [Female Soprano — broad lyrical phrase] În piețe, glasurile cresc, Nu pentru glorii și răsplată. Un om își cere loc în lume, Și lumea nu mai e la fel. [Duet — tender melodic response, not shouted] [Male Tenor] Dreptate... [Female Soprano] Frăție... [Both — sustained] Două cuvinte care rămân. [Instrumental Bridge — violin and clean guitar, gradual orchestral rise] [Verse 4 — male tenor, controlled intensity] În Apuseni, Avram Iancu Cu moții săi rămâne-n luptă. Și chiar de visurile cad, Nu toate glasurile tac. Dintr-un oraș spre altă vale, Din munți spre câmpuri, tot mai clar, Rămâne gândul că dreptatea Nu poate fi ținută-n lanț. [Final Chorus — soaring duet, orchestra rises then retreats] Când tăcerea se ridică, Nu mai poate fi uitată. Dintr-un glas se naște altul, Dintr-o inimă, o lume. Lasă-ne lumina zilei, Lasă-ne un drum deschis. Cât un om mai cere dreptate, Nici speranța n-a murit. [Outro — tender soprano, tenor answers] [Female Soprano] Dintr-un glas se naște altul... [Male Tenor] Și-o nouă cale se deschide. [Instrumental Outro — complete piano and violin cadence toward Track 10] [End]