Mărie și Mărioară, Două nume lângă seară, Una râde, una tace, Dar prin ani tot se întoarce. Am crescut cu praful-n poartă, Cu o lume simplă-n vatră, Cu cireșe la urechi Și cu vise încă vechi. Alergam desculță-n ploaie, Printre iarbă și noroaie, Iar când seara cobora, Toată casa ne chema. Una voia drumuri multe, Alta doar să fie-asculte, Una visa orașe mari, Alta flori lângă hotar. Dar oricât ne-a dus cărarea, N-am uitat niciodată zarea, Nici fântâna de la drum, Nici mirosul vechi de fum. Anii trec și schimbă toate, Case, oameni, drumuri, sate, Dar în fiecare seară Tot mă strigă Mărioară. Mărie și Mărioară, Două inimi într-o vară, Două drumuri, aceeași casă, Aceeași pâine pusă-n masă. Mărie și Mărioară, Câte ploi ne-au dus pe-afară, Dar oricât ne poartă anii, Tot ne-ntoarcem printre oameni. Am ascuns scrisori în ladă, Sub o ie cusută-n grabă, Am păstrat în buzunar Un bănuț și-un fir de jar. Ne certam pentru nimic, Ne-mpăcam la fel de mic, Și credeam că lumea toată Încăpea în curtea noastră. Astăzi poarta e mai veche, Și tăcerea stă pereche, Poate unii nu mai sunt, Poate glasul lor e vânt. Dar cât încă spun povestea, Casa nu-și pierde fereastra, Și din fiecare dor Crește iar câte-un izvor. Anii trec și schimbă toate, Case, oameni, drumuri, sate, Dar în fiecare seară Tot mă strigă Mărioară. Mărie și Mărioară, Două inimi într-o vară, Două drumuri, aceeași casă, Aceeași pâine pusă-n masă. Mărie și Mărioară, Câte ploi ne-au dus pe-afară, Dar oricât ne poartă anii, Tot ne-ntoarcem printre oameni. Dacă mâine mă voi pierde Printre drumuri fără verde, Lasă-mi numele în prag, Lângă tot ce mi-a fost drag. Și de nu mai vin curând, Spune casei că mai sunt, Că în fiecare pas Port copilul din acel glas. Mărie... Nu uita. Mărioară... Casa ta. Anii vin și anii dor, Dar rădăcinile nu mor. Mărie și Mărioară, Două nume nu dispară, Cât mai arde foc în casă, Nicio inimă nu-i arsă. Mărie și Mărioară, Din copilărie-n seară, Și oricât ne duce viața, Tot acasă ne e fața. Mărie, nu mă uita, Mărioară, casa mea, Cât mai bate inima, Satul meu va respira. Mărie și Mărioară, Se lasă liniștea-n seară, Dar sub cerul de demult, Încă râdem și ne-ascult.
