Cine iubește și lasă Lasă frigul peste casă, Lasă focul fără jar Și un nume fără glas. Te-am primit fără-ntrebare, Cu lumină și răbdare, Ți-am lăsat în mâini tot ce-am, Fără teamă, fără geam. Ți-am crezut fiecare frază, Fiecare zi promisă, Dar iubirea spusă-n grabă Lasă rana mai adâncă. Ai plecat fără furtună, Fără noapte, fără lună, Doar cu liniștea aceea Care rupe mai rău cheia. N-ai trântit nicio ușă, N-ai lăsat cenușă-n urmă, Dar în casa mea tăcută Orice lucru te mai strigă. Nu te chem și nu te-opresc, Nu mai cer să mă iubești, Dar să știi că orice plecare Lasă urme pe cărare. Cine iubește și lasă Nu mai găsește aceeași casă, Nici aceeași inimă vie, Nici iubirea care știe. Cine jură și apoi pleacă Lasă dorul să se-nece, Dar din tot ce-ai rupt în mine M-am ridicat fără tine. Am plâns cât să-mi treacă ploaia, Am tăcut cât ține noaptea, Am strâns cioburile toate Și le-am pus deoparte. Nu mai sunt femeia care Te aștepta lângă cărare, Am învățat că uneori Și din spini se nasc iar flori. Nu-ți doresc să simți vreodată Cum e dragostea trădată, Dar când vei iubi curat, Să-ți amintești ce ai lăsat. Poate-atunci, într-o tăcere, Vei înțelege ce se pierde, Când un om ce te-a iubit Pleacă-n el fără sfârșit. Nu te chem și nu te-opresc, Nu mai cer să mă iubești, Dar să știi că orice plecare Lasă urme pe cărare. Cine iubește și lasă Nu mai găsește aceeași casă, Nici aceeași inimă vie, Nici iubirea care știe. Cine jură și apoi pleacă Lasă dorul să se-nece, Dar din tot ce-ai rupt în mine M-am ridicat fără tine. Nu te blestem, nu te chem, Nu mai am nimic să-ți cer, Doar păstrez din ce-am avut Lecția că am trecut. Și de-o fi să vii cândva, Nu mai bate la poarta mea, Că femeia ce te-a iertat A învățat să fi plecat. Cine pleacă... Lasă gol. Cine minte... Pierde tot. Cine rupe ce-a primit Nu mai află ce-a iubit. Cine iubește și lasă Nu mai găsește aceeași casă, Dar femeia care doare Poate crește și mai tare. Cine jură și apoi pleacă Nu mai poate da timpul înapoi, Că din tot ce-ai frânt în mine Mi-am făcut un drum spre mine. Nu mai plâng și nu mai cer, Mi-am ridicat privirea-n cer, Cine iubește și lasă Lasă loc pentru altă viață. Cine iubește și lasă Nu mai intră-n aceeași casă, Iar din dorul care-a fost Mi-am făcut un nou adăpost.
