[Sung entirely in Romanian. Natural Romanian pronunciation; all narrative lines sung, never spoken.] Onoare contra trufie! Oțel împotriva sorții! Două umbre sub o lună, niciuna nu vrea să fugă! Ușa s-a deschis încet, au tăcut cărți și pahare. Don Diego intră printre oameni, cu liniște de înmormântare. Privi portretul surorii sale, privi în ochii lui Montemar. Noaptea părea departe; nimeni nu-ndrăznea să respire. Sora mea zace sub pământ; vin să-i cer numele înapoi. Nu va fi iertare-aici, nici aur care să îndrepte răul. Don Félix își înclină capul, zâmbește fără să ceară iertare. În ochii lui e o prinsoare, în ai lui Diego, o rugăciune. Nicio masă nu cumpără onoarea, nicio carte nu șterge trecutul. Dacă fierul răspunde durerii, să vorbească oțelul călit! Onoare contra trufie! Oțel împotriva sorții! Două umbre sub o lună, niciuna nu vrea să fugă! Onoare contra trufie! Să judece întunericul! Sângele cere răspuns; noaptea nu are-ndurare. Iar din rama tăcută Elvira pare că privește două mândrii față-n față, amândouă gata să ucidă. Onoare contra trufie! Oțel împotriva sorții! Două umbre sub o lună, niciuna nu vrea să fugă! Onoare contra trufie! Să judece întunericul! Sângele cere răspuns; noaptea nu are-ndurare. La hotarul dintre noapte și zori, unde umbra e mai adâncă, două săbii așteaptă ceasul ce va rupe noaptea în două.
