[Verse 1] Spui ce gândești. Celălalt nu e de acord. Aici începe libertatea: să poți vorbi fără teamă. Dar libertatea mea nu înseamnă că drepturile tale dispar. Vocea mea are loc în lume, dar nu ia locul vocii tale. [Pre-Chorus] Pot spune: „nu sunt de acord”. Pot critica, pot întreba. Dar libertatea mea are o limită când calcă peste drepturile tale. [Chorus] Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta. Pot să spun ce gândesc, dar nu pot cere ca tu să taci. Pot să-mi apăr ideile, dar nu pot lua demnitatea altuia. Vocea mea contează. Și vocea ta contează la fel. [Verse 2] Nu orice părere ne place. Nu orice critică ne convine. Uneori tocmai dezacordul ne obligă să gândim mai bine. Una e să ataci o idee. Alta e să ataci omul. Una e să spui: „nu ai dreptate”. Alta e să-l faci pe celălalt mai puțin om. [Pre-Chorus] Pot spune: „nu sunt de acord”. Pot critica, pot întreba. Dar libertatea mea are o limită când calcă peste drepturile tale. [Chorus] Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta. Pot să spun ce gândesc, dar nu pot cere ca tu să taci. Pot să-mi apăr ideile, dar nu pot lua demnitatea altuia. Vocea mea contează. Și vocea ta contează la fel. [Bridge] Libertatea nu e liniște. Nu înseamnă să gândim la fel. Înseamnă să putem rămâne în aceeași lume când nu suntem de acord. Fără frică. Fără umilință. Fără să transformăm cuvântul într-o armă împotriva celuilalt. [Final Chorus] Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta. Pot să spun ce gândesc. Poți să-mi răspunzi că greșesc. Pot să-mi apăr ideile. Poți să ți le aperi pe ale tale. Și dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să rămână loc pentru amândoi. [Outro] Libertatea mea. Libertatea ta. Între ele trebuie să rămână loc pentru amândoi.
