CD 04 - PARLAMENTUL - Când diferențele caută o regulă comună

[Verse 1] Într-o țară sunt milioane și nu vedem lumea la fel. Unii cer schimbare mai repede, alții vor să păstreze ce au. Unii vor mai mult aici, alții spun că trebuie altundeva. Și toate vocile astea trebuie să ajungă, cumva, la aceeași masă. [Pre-Chorus] Nu ca să dispară diferențele, nu ca toți să spunem același lucru. Ci ca dezacordul dintre noi să poată deveni o regulă comună. [Chorus] Aici începe Parlamentul: unde vocile diferite se întâlnesc. Se vorbește, se răspunde, se votează, iar o idee poate deveni lege. Nu toți pleacă mulțumiți. Nu toți primesc ce și-au dorit. Dar într-o democrație, regulile nu se scriu într-o singură voce. [Verse 2] Uneori discuția durează. Uneori pare că nu duce nicăieri. E mai ușor să spui „hotărâm acum” decât să-i asculți și pe ceilalți. Dar o țară nu e o singură părere. Nici un singur drum pentru toți. Și tocmai de aceea există un loc în care diferențele trebuie să se audă. [Pre-Chorus] Nu ca să dispară diferențele, nu ca toți să spunem același lucru. Ci ca dezacordul dintre noi să poată deveni o regulă comună. [Chorus] Aici începe Parlamentul: unde vocile diferite se întâlnesc. Se vorbește, se răspunde, se votează, iar o idee poate deveni lege. Nu toți pleacă mulțumiți. Nu toți primesc ce și-au dorit. Dar într-o democrație, regulile nu se scriu într-o singură voce. [Bridge] Democrația nu promite că vom ajunge mereu la același gând. Promite ceva mai greu: că diferențele nu trebuie reduse la tăcere. Cei aleși pot greși. Pot fi întrebați și criticați. Iar când vine din nou timpul alegerii, cetățenii pot decide din nou. [Final Chorus] Aici începe Parlamentul: unde diferențele ajung la aceeași masă. Nu pentru că devenim la fel, ci pentru că trebuie să trăim împreună. Se vorbește, se răspunde, se votează. Uneori acordul vine greu. Dar regulile unei țări libere nu se scriu într-o singură voce. [Outro] Nu trebuie să gândim la fel ca să putem trăi după reguli comune.