Vulturii mor în zbor, nu-i aşa?

Coboram cerul în chipul tău şi îl iubeam ca pe pământ. Dar chipul tău se încrunta. Nu-i convenea să fie folosit. Vroia să fie el iubit, ca el, nu ca un dumnezeu. Urcam iubirea în ceruri înstelate. Ca vulturul pluteam de trupul tău departe şi chipul iar ţi se-ncrunta de prea departele ce despărţea. Iar mă chemai, cu aripi să ne-mbrăţişăm în orizonturi făr’de nor. Dar ştii, iubitule, până şi vulturii mor. În zbor.