Alergi pe lângă râurile vieţii mele

Alergi pe lângă râurile vieţii mele iar eu aud un fel de cânt. Şi ochii mei, în ochii tăi ascunşi, se umplu de albastrul lacurilor mari, de albul revărsat al râului tăiat, căzut, cascadă spumegând, de vârfurile munţilor rotunzi de-atâta strălucire-n vânt, de verdele portocaliu al junglei unui gând… Le văd pe toate, iubitule, le văd! Poartă-mă-n tine, în praful drumurilor tari, încinse, roşii, înnoptate în culori… Poartă-mă-n tine peste tot. E-atâta de frumos pe unde zbori că gândul meu tăcut-a printre nori. Doar sufletu-mi grăieşte uneori în calde tresăriri iar trupul meu îndepărtat trăieşte iară dorul atât de-adânc odată îngropat.