Pe sub codru, pe sub stele, Trec povești cu urme grele, Și din munți până-n câmpie, Un nume încă nu se știe. N-am avut palate mari, Nici coroane, nici hotari, Doar o pușcă, drum și foc, Și dreptatea pusă-n loc. Am văzut copii flămânzi, Oameni drepți rămași prea strânși, Și-am jurat sub cer senin Să nu plec capul străin. Boierii dormeau în lumină, Satul strângea pâinea puțină, Unii beau din cupe grele, Alții numărau doar stele. Eu n-am fost sfânt și nici rege, Dar am știut ce nu se drege, Și când legea stătea strâmb, Am făcut dreptate-n câmp. Codrul știe pasul meu, Calul știe drumul greu, Iar când lumea cade jos, Omul drept rămâne-n rost. Cântă, codrule, de Jianu, Să răsune peste anul, Că nu frica ține țara, Ci cei care-i țin povara. Cântă, codrule, mai tare, Peste deal și peste zare, Cât nedreptatea mai rămâne, Se ridică alt român. Am trecut prin sate mute, Prin priviri ce nu-s văzute, Am lăsat din ce-am luat Pentru cel ce n-a mâncat. Unii-mi spun tâlhar de noapte, Alții-mi țin numele-n șoapte, Dar când foamea bate-n prag, Nu mai întrebi cine-i drag. Poate într-o zi m-or prinde, Poate focul mă cuprinde, Poate drumul se va frânge, Dar povestea nu se stinge. Că un om nu moare tot Cât mai lasă-n urmă rost, Și din fiecare pas Crește altul, fără glas. Codrul știe pasul meu, Calul știe drumul greu, Iar când lumea cade jos, Omul drept rămâne-n rost. Cântă, codrule, de Jianu, Să răsune peste anul, Că nu frica ține țara, Ci cei care-i țin povara. Cântă, codrule, mai tare, Peste deal și peste zare, Cât nedreptatea mai rămâne, Se ridică alt român. Nu m-am născut pentru faimă, Nici să-mi cânte lumea haină, Am vrut doar să văd cândva Omul liber-n curtea sa. Și de rămân doar o poveste, Spune-le cine-am fost și este: Un om simplu, dus prin foc, Care n-a îngenuncheat deloc. Pas de cal, Frunză grea, Codrul ține urma mea. Foc în piept, Drum deschis, Jianu n-a murit în vis. Cântă, codrule, de Jianu, Peste munte, peste anul, Că nu lanțul ține țara, Ci curajul și povara. Cântă, codrule, mai tare, Să se-audă peste zare, Cât un om mai cere drept, Jianu încă-i viu în piept. Cine merge fără teamă? Cel ce nu-și trădează țara! Cine ține drumul drept? Cel cu foc și adevăr în piept! Din pădure până-n sat, Niciun glas nu s-a uitat. Pe sub codru, pe sub stele, Trec povești cu urme grele, Și cât vântul bate-n deal, Jianu merge iar călare.
