Poate ne găsim din nou,

Poate… poate… Ne găsim… Ți-am trimis gânduri în vânt, Ca niște semne fără nume, Te-am căutat pe rând În mii de fețe din lume. Am simțit că ești aproape, Chiar când nu erai deloc, Ca un vis care mă ține Între „prea târziu” și „deloc”. Știu că nu e întâmplător, Că ne-am pierdut atât de ușor… Poate, poate ne găsim din nou, Printre stele, printre „nu știu cum”, Poate, poate nu e prea târziu, Să fim noi… chiar dacă nu-i acum. Poate, poate ne găsim cândva, Într-o lume fără „dacă” și „dar”, Poate tu… poate eu… Suntem doi… dar același dor. Am lăsat timpul să treacă, Ca și cum n-ar conta, Dar fiecare secundă Mă ducea mai mult spre tine, cumva. Te recunosc fără glas, Ca pe-o amintire străină, Parcă te-am mai trăit Într-o altă lumină. Știu că nu e doar un vis, Că ceva ne-a scris… Poate, poate ne găsim din nou, Printre stele, printre „nu știu cum”, Poate, poate nu e prea târziu, Să fim noi… chiar dacă nu-i acum. Poate, poate ne găsim cândva, Într-o lume fără „dacă” și „dar”, Poate tu… poate eu… Suntem doi… dar același dor. Poate tu ești… Tot ce caut eu, Poate eu sunt… Tot ce vrei mereu. Poate nu acum… Dar într-o zi, O să fim noi… Fără a fugi. Poate, poate ne găsim din nou… Poate, poate… nu-i prea târziu…