[Instrumental Intro — lyrical wooden flute, warm solo cello, violins gradually enter] [Verse 1 — intimate female musical-theatre soprano] Înainte de nume și hotare, Erau Carpații, Dunărea și marea. Sub cerul lor, cu mii de ani în urmă, Oameni își trăiau aici povestea. Nu le știm cuvintele rostite, Nici ce nume își spuneau cândva, Dar în lut și piatră au rămas Urme dintr-o lume ce trăia. [Pre-Chorus — tender rising strings] Cine știe ce visau, Ce sperau și ce iubeau? Peste-atâtea mii de ani, Urmele ne cheamă iar. [Chorus — luminous, memorable soaring melody] Au fost oameni, ca și noi, Cu speranțe și nevoi, Au iubit și au visat, Au trăit și au plecat. Au fost oameni, ca și noi, Sub același cer cu ploi, Și din lumea lor de ieri Au rămas atâtea semne. [Instrumental Interlude — expressive cello and flute dialogue, lyrical violins] [Verse 2 — warm storytelling, graceful flowing rhythm] La Cucuteni, lutul mai păstrează Spirale desenate de demult, Iar Gânditorul de la Hamangia Stă cu fruntea-n mâini și azi, tăcut. Lângă vatră se-adunau familii, Se făceau unelte și ulcioare, Copiii creșteau, treceau anotimpuri, Viața își urma a ei cărare. [Pre-Chorus — expressive melodic lift] Nu știm tot ce-au trăit, Nici spre ce au năzuit, Dar din timpul lor îndepărtat Semnele-au ajuns până azi. [Chorus — broad, warm orchestral development] Au fost oameni, ca și noi, Cu speranțe și nevoi, Au iubit și au visat, Au trăit și au plecat. Au fost oameni, ca și noi, Sub același cer cu ploi, Și din lumea lor de ieri Au rămas atâtea semne. [Extended Orchestral Bridge — no vocals, solo cello carries the human theme, flute recalls the overture, strings rise into luminous symphonic development] [Bridge — intimate, vulnerable soprano, piano and cello] Ei nu știau ce va urma, Nici cum lumea se va schimba. Cum nici noi nu știm ce va veni, Cine ne va pomeni. Orice timp ce a trecut A fost cândva un început. Iar sub cerul nesfârșit Fiecare om a trăit. [Final Chorus — emotional full orchestra, soaring lyrical soprano, no choir] Au fost oameni, ca și noi, Cu speranțe și nevoi, Au iubit și au visat, Au trăit și au plecat. Au fost oameni, ca și noi, Sub același cer cu ploi, Și din lumea lor de ieri Au rămas atâtea semne. [Outro — intimate soprano, strings withdraw] Au fost oameni... Au fost aici... Cu mult înaintea noastră. [Instrumental Transition — wooden flute and cello, unresolved, leading toward the Dacian world] [End]
