[Intro] [Verse 1] Ascultă-mă, insule, Luați aminte, popoare de departe; Domnul m-a chemat din pântece, Din sânul mamei mi-a rostit numele. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M-a ascuns sub umbra mâinii Lui; M-a făcut săgeată șlefuită, M-a păstrat în tolba Sa. [Chorus] Tu nu mă uiți, Doamne, Numele meu este în mâna Ta; Tu mă ridici dintre ruine, Și faci din mine lumină pentru neamuri. [Verse 2] Ostenit-am fără rost oare? Puterea mea la Tine este; Dreptatea mea stă înaintea Ta, Răsplata mea vine de la Dumnezeul meu. Este prea puțin să fii slujitorul Meu, Să ridici doar semințiile lui Iacov; Te pun lumină peste popoare, Ca mântuirea Mea să ajungă până la capătul pământului. [Chorus] Tu nu mă uiți, Doamne, Numele meu este în mâna Ta; Tu mă ridici dintre ruine, Și faci din mine lumină pentru neamuri. [Bridge] Regii vor vedea și se vor ridica, Căpeteniile se vor pleca înaintea Ta; În ziua harului Te-am ascultat, În ziua mântuirii Te-am ajutat. Te păzesc și Te dau legământ poporului, Să ridici țara și să împarți moștenirile; Să spui celor legați: Ieșiți! Celora din întuneric: Arătați-vă! [Verse 3] Nu vor flămânzi, nu le va fi sete, Arșița nu-i va lovi pe drum; Cel ce are milă de ei îi va călăuzi, Și-i va duce la izvoare de apă. Voi preface toți munții Mei în drumuri, Și toate cărările Mele vor fi înălțate; Iată, aceștia vin de departe, Iar alții din miazănoapte și din apus. [Chorus] Tu nu mă uiți, Doamne, Numele meu este în mâna Ta; Tu mă ridici dintre ruine, Și faci din mine lumină pentru neamuri. [Outro] Cântă, cerule, și bucură-te, pământule, Munților, izbucniți în strigăte; Domnul mângâie pe poporul Său, Și are milă de cei întristați. Sionul zice: Domnul m-a părăsit, Domnul m-a uitat! Poate o femeie să-și uite copilul? Chiar dacă ea l-ar uita, Eu nu te voi uita. Iată, te-am săpat pe palmele Mele; Zidurile tale sunt necurmat înaintea Mea.
