M-am dus noaptea la țigancă, Pe uliță, fără glas, Cu țigara stinsă-n mână Și cu dorul rămas. I-am zis: „Vrajitoare “fă ceva, Că femeia mea s-a dus, De când mi-a ieșit din casă Parcă ceru’ s-a ascuns.” Mi-a întins cărțile-n taină, Lumânarea pâlpâia, Și mi-a zis privind în palmă: „Alt bărbat o mângâia...” ⸻ Refren La cortul de la margine, Unde focul arde-n noapte, Mi-am dus inima zdrobită Să mi-o lege iar de șoapte. Bagă foc și descântec, Leagă-i pașii înapoi, Că fără ochii ei negri Mor încet printre nevoi. ⸻ Strofa 2 Bate vântul printre case, Latră câinii la fântâni, Eu vorbesc singur cu dorul Ca nebunii prin străini. Vrăjitoarea râde-n umbră, Cu inele și argint, Și îmi spune încet tare: „Ea te poartă încă-n gând.” Mi-a dat vin roșu să beau, Și un fir legat cu nod, „Până mâine la răsărit Îți apare iar la pod.” ⸻ Bridge Of, iubire rea și oarbă, M-ai făcut om fără somn, Mă rog nopțile la stele Să o văd iar în pridvor. ⸻ Refren Final La cortul țigăncii bătrâne, Unde luna cade greu, Mi-am lăsat toată durerea Și jumate’ sufletul meu. Bagă foc și vrajă lungă Fă iubirea să se-ntoarcă, Că fără femeia mea Viața mea e tare rea
