[Sung entirely in Romanian. Natural Romanian pronunciation; all narrative lines sung, never spoken.] Un al doilea Don Juan, suflet crud și insolent, fără Dumnezeu, viteaz, mândru, gata de scandal. Veșnic sfidător în ochi, ironia stă pe buze, nu se teme, se încrede doar în sabie și curaj. Félix, Félix de Montemar, Salamanca te slăvește; tu îți râzi acum de soartă, dar și soarta te pândește. Inima-i tocită râde de femeia ce-o curtează; azi o lasă cu dispreț pe cea ieri îngenuncheată. Chiar în crimele lui negre, în trufie și-n păcat, pune-o pecete de măreție Don Félix de Montemar. Félix, Félix de Montemar, Salamanca te slăvește; tu îți râzi acum de soartă, dar și soarta te pândește. Mai frumoasă, mai senină decât cerul, cu ochi dulci, visători și luminoși, stea sfioasă ce revarsă pe pământ raze tremurânde, pline de fiori, înger pur de dragoste ce dragoste inspiră, așa era nefericita, inocenta Elvira. Félix, Félix de Montemar, Salamanca te slăvește; tu îți râzi acum de soartă, dar și soarta te pândește.
