20 ÎNTRE LUMINĂ ȘI FURTUNĂ — ROMÂNIA INTERBELICĂ 1927–1939

[Instrumental Intro — radiant piano and solo violin, warm strings; broad lyrical melody, no dance beat] [Verse 1 — mature warm male baritenor, joyful flowing legato] Din anii grei se ridica o țară, Cu drumuri noi și cerul mai senin. Din Iași și până dincolo de munte, Oamenii visau un nou destin. Prin gări se întâlneau atâtea glasuri, Pe străzi se auzea din nou cântând; România Mare își deschidea ferestre Spre tot ce putea naște pe pământ. [Female Mezzo — warm, brief lyrical reply] Ce bine-i să privești spre dimineață, Să crezi că mâine poate fi mai bun! În ochii celor care vin din urmă, Se vede un curaj abia născut. [Chorus — male-led soaring melody, sustained legato; gentle female harmony] Între lumină și furtună, Era atâta cer de cucerit. O țară mare își găsea puterea Să ducă mai departe ce-a clădit. Între lumină și furtună, Pe drumuri se aprindea un dor: Să facem loc în lumea care vine Și visurilor celor ce vor fi. [Instrumental Interlude — singing solo violin, grand piano answers, warm orchestral swell] [Verse 2 — male baritenor, buoyant yet lyrical] Pe Calea Victoriei, în seară, Bucureștiul strălucea în felinare. Micul Paris trăia în cafenele, În săli de teatru și pe bulevarde. Se ridicau uzine și clădiri, Se auzeau prin radio voci și știri; Avioane îndrăzneau spre înălțime, Iar mințile deschideau noi căi. [Female Mezzo — intimate and luminous] Dintr-o carte se deschide-o lume, Dintr-o școală crește-un viitor. Și din fiecare gând ce prinde aripi, Țara își descoperă un zbor. [Instrumental — violin and piano trade an uplifting theme, then soften] [Verse 3 — male baritenor, gradually reflective] Dar nu ajungea lumina peste toate, Mai erau sate prinse-n vechi nevoi. Și după ani cu planuri îndrăznețe, O criză mare a venit și peste noi. Se strângeau din nou în case grijile, Iar pâinea se câștiga tot mai greu; Nu se pierdea ce țara construise, Dar siguranța se clătina mereu. [Chorus Reprise — same memorable melody, warmer lower harmony] Între lumină și furtună, Mai este mult din drumul de făcut. O țară mare își păstrează visul, Chiar dacă vremea s-a schimbat tăcut. Între lumină și furtună, Nu toate rănile se vindecă ușor; Dar oamenii mai caută lumină Și rost pentru copiii ce vor fi. [Orchestral Bridge — lyrical violin and clean electric guitar exchange the theme; low cello gradually darkens the harmony] [Spoken Word — deep warm male AI, natural Romanian, only two brief sentences, not sung; orchestra silent] După Marea Criză, Europa devenea tot mai neliniștită. În România, libertățile politice se restrângeau, iar la hotare creștea amenințarea războiului. [Verse 4 — male baritenor, restrained and grave, fully sung] Aceleași străzi, aceleași felinare, Dar parcă lumea nu mai râde la fel. Se închid încet atâtea porți și glasuri, Se simte teama chiar și sub un cer senin. În depărtare se adună armate, Iar pacea pare tot mai greu de apărat; Prin fiecare casă trece întrebarea: Ce se va alege din tot ce-am ridicat? [Female Mezzo — brief intimate response] Mai lasă muzica să cânte, Mai stai cu mine lângă geam. Aș vrea să țină dimineața Și lumea bună ce-o visam. [Final Chorus — start radiant with original theme; orchestra darkens progressively] Între lumină și furtună, O țară întreagă a visat. Din câte lumi am ridicat împreună, Atâtea vremi am fi putut păstra. Între lumină și furtună, Se stinge râsul de pe bulevarde; În pragul unei nopți ce vine, Un ultim cântec încă arde. [Instrumental Ending — 1939, distant radio hiss; violins fragment the opening theme, horns fall silent; cello and piano finish a dark complete cadence] [End]