Mociriță cu trifoi, Ploaia cade peste noi, Drumul lung te-a dus departe, Dorul meu te ține-aproape. Dimineața peste vale Lasă rouă pe cărare, Iar în pragul casei mele Stau tăcute doruri grele. Ți-am păstrat lumina-n geam, Locul unde te-așteptam, Și o cană lângă foc, Ca și cum ai fi pe loc. Au trecut atâtea ploi, Peste câmpuri, peste noi, Dar nici timpul, nici hotarul N-au putut să-mi stingă jarul. Când aud un pas pe drum, Inima se-ntoarce-n fum, Și pentru o clipă cred Că te văd venind încet. Când se leagănă trifoiul, Parcă-mi spune iar pământul: „Ce-i iubit nu se desparte, Chiar de drumul duce departe.” Mociriță cu trifoi, Ține dorul între noi, Peste ploaie, peste vreme, Inima tot te mai cheamă. Mociriță, câmp în floare, Păstrează-mi iubirea vie, Că oricât te-ar duce drumul, Tot la mine ai să vii. Am purtat prin seri tăcute Vorbe care n-au fost spuse, Am ascuns sub zâmbet greu Tot ce te chema mereu. Nu ți-am cerut jurăminte, Nici povești fără cuvinte, Doar să știi, oriunde-ai fi, Locul tău va dăinui. Poate lumea ne încearcă, Poate vremea ne desparte, Dar iubirea ce-i curată Nu se pierde niciodată. Ca trifoiul după ploaie, Crește iar și nu se-ndoaie, Și din fiecare dor Se ridică altă floare. Când se leagănă trifoiul, Parcă-mi spune iar pământul: „Ce-i iubit nu se desparte, Chiar de drumul duce departe.” Mociriță cu trifoi, Ține dorul între noi, Peste ploaie, peste vreme, Inima tot te mai cheamă. Mociriță, câmp în floare, Păstrează-mi iubirea vie, Că oricât te-ar duce drumul, Tot la mine ai să vii. Dacă ploaia te va prinde, Las-o-n palme să se-ntindă, Fiecare strop va spune Că mai este-un loc în lume. Unde focul încă arde, Unde dorul nu se sparge, Unde numele tău stă Lângă inima mea. Mociriță cu trifoi, Nicio cale nu-i prea lungă, Peste ploaie, peste vreme, Dragostea ne-adună iară. Mociriță, câmp în floare, Ține urma lui aproape, Că oricât l-ar duce lumea, Tot iubirea îl întoarce. Mociriță cu trifoi, Ploaia cântă pentru noi, Și cât iarba va mai crește, Dorul meu te va iubi. Mociriță cu trifoi, Ploaia trece peste noi, Dar în pragul casei mele, Te așteaptă aceleași stele.
