Strofa: 1 E seară! Pătrunde luna printre gratii, Cu rece, dulce farmec... Ne zboară gândul înapoi Pe cunoscute, scumpe drumuri... Și dragi prieteni ne apar în minte. Strofa: 2 Răscolite amintiri Ne fac să retrăim în noi Un scump, un dispărut trecut. Totuși, nu ne pare rău că suntem aici. Dacă e vorba ca această țară Să nu mai fie a Românilor, Noi nu mai avem ce căuta în ea. Strofa: 3 Dacă este vorba ca, Pe sfânta țărână în care ne dorm părinții, Să fim noi robii și alții stăpânii, Atunci mai bine aici cu mâinile legate, Decât afară cu fruntea pătată. Iar dacă uneori Ne fulgeră prin ochi scânteia libertății, Nu-i decât pentru a strânge în mână Oțelul unei spade Și a porni să repunem în drepturile lui Un neam oropsit. Strofa: 4 Nouă, Românilor, Nu ne-a mai rămas decât să alegem: Ori spada, ori mormântul. Mormântul pentru mișei și pentru lași, Iar spada pentru vitej. Nu suntem un neam de mișei, Deci spada este partea noastră.
