Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce. Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-i facă, Drăguț un miel cum i-au adus Păstorii de la stână Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, ș-opresc în drum; S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți. Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare!. Ei cântă nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit… Dar s-a deschis mormântul Și El acum e-n cer suit Și judecă pământul. Și până nu treceau de prag, Noi nu vorbeam nici unul Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casă-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul.
