Poem cioplit din vară (netocmit) - fragment 2 (Poem carved from summer)

Inspir profund şi mă grăbesc să te expir să te împart să mă întorc în tine un tremolo ascuns în zumzetul de fire. Expir eterul tău să fiu din nou a ta nemărginire. Caut poemul în parcul pictat de verdele crud de-un galben absurd de negrul tăciune al unui gând din lemnul maron al băncilor urlând. Caut poemul pictat în parcul nevizitat de albul iubirii. Poemul prea crud stă scris în parcul pictat de un proscris al tăcerii. JUST A SAD LIFE Vopseaua cea neagră pe bancă-a lăsat o dovadă: “Viaţa e doar tristă, e doar o tristă viaţă”, pictorul a urlat sălbatic şi crud şi nedrept sau poate doar naiv, necunoscându-şi averea. Inspir profund şi mă grăbesc să te expir să te împart să mă întorc în tine un tremolo ascuns în zumzetul de fire. Expir eterul tău să fiu din nou a ta nemărginire. English: I breathe in deeply and I hurry to exhale you to share you to return to you a tremolo hidden in the hum of strings. I exhale your ether to become again your boundlessness. I look for the poem in the park painted by the raw green by an absurd yellow by the black coal of a thought from the brown wood of the howling benches. I look for the poem painted in the park not visited by the white of love. The poem too cruel is written in the park painted by an outcast of silence: JUST A SAD LIFE The black paint on the bench left a proof: “Life is just sad, it’s just a sad life” the painter screamed wildly and cruel and unjustly or maybe just naively, not knowing his fortune. I breathe in deeply and I hurry to breathe you out to share you to return to you a tremolo hidden in the hum of strings. I breathe out your ether to be again your boundlessness.