[Verse 1] Într-o noapte sub un cer înnorat, M-am oprit la un han ce-a fost uitat, Înăuntru ardea focul în sobă, Am intrat să stau și eu de vorbă. Înăuntru ardea focul în sobă, Am intrat să stau și eu de vorbă. [Verse 2] Un bătrân mi-a întins o cană, Fără vorbe, doar cu un zâmbet blând. Și mi-a spus: „Orice om poartă-n suflet dorul, Și pe drum este mereu căutând.” Și mi-a spus: „Orice om poartă-n suflet dorul, Și pe drum este mereu căutând.” [Verse 3] Îmi amintesc mirosul de ploaie, De grădina în care am crescut, De prieteni ce mă strigau pe nume Și felinarele aprinse-n amurg. De prieteni ce mă strigau pe nume Și felinarele aprinse-n amurg. [Verse 4] Anii au trecut, ca apa peste pietre, Dar dorul n-am putut să-l stăpânesc. Oriunde m-ar purta destinul, Eu tot la rădăcini mă gândesc Oriunde m-ar purta destinul, Eu tot la rădăcini mă gândesc [Verse 5] Am lăsat în urmă lumea toată, Mă mai întorc din când în când, Caut și acum să dau de-o poartă, Unde să știe lumea cine sunt. Caut și acum să dau de-o poartă, Unde să știe lumea cine sunt.
