[Sung entirely in Romanian. Natural Romanian pronunciation; all narrative lines sung, never spoken.] Elvira, iubita studentului cândva, fericită, blândă, mândră de iubire, când inima plăcerii i se deschidea, ca un trandafir în prima strălucire. Căci sufletul fecioarei, fermecat, cu vis de sidef în curăția sa, crede totul sfânt și-adevărat, vede-n toate har și frumusețea. Spune-mi că-i adevăr și voi crede; spune-mi că-i al meu aerul ce-l respiri. Nu-i în pieptul meu loc să se deschidă decât vocii tale, Félix, când mă privești. În Don Félix și-a pus sărmana fată toată fericirea, pierdută în iubire; ochii lui erau pentru-ai ei deodată stele de mărire, izvoare de trăire. Când buzele lui buzele-i pecetluiesc, când îi soarbe glasul, fermecată, beată de zeul dragostei, ceresc, îl privește dulce, îl adoră toată. Spune-mi că-i adevăr și voi crede; spune-mi că-i al meu aerul ce-l respiri. Nu-i în pieptul meu loc să se deschidă decât vocii tale, Félix, când mă privești. Mângâieri duioase, îmbrățișări domoale, clipe de plăcere, vai, ce trec îndată, veșnice le crede-n visurile sale trista Elvira, de iubire fermecată.
