Întoarce-te teafăr!

[Strofă 1] Mergi din nou prin noaptea grea, plouă tare, drumul te ia. Farurile joase, ochii grei, șoptesc încet: „Nu adormi, rămâi cu ei.“ [Pre-refren] Iar când zorii vin ușor, te văd în vise, ca un dor. [Refren] Întoarce-te teafăr, eu te-aștept mereu, drumul e lung, dar tu ești al meu. Număr orele până când taci, nu adormi, iubire — hai să te întorci înapoi. [Strofă 2] Prea mult stres, prea puțin somn, mii de kilometri, același domn. Blocaj pe șosea, e greu de dus, mă rog în gând: „Doar vino-n sus.“ [Pre-refren] Trimit putere-n vânt spre tine, să nu te ia somnul din mine. [Refren] Întoarce-te teafăr, eu te-aștept mereu, noaptea e rece, dar tu ești al meu. Număr orele până când vii, întoarce-te-acasă — cât încă trăim. [Pod – liniștit, sincer] Zâmbet mic, un simplu „salut”, face minuni, oricât de mult. Respectul începe cu noi, ne ține treji, ne ține-ntregi, eroi. [Refren final – emoțional, lent crescut] Întoarce-te teafăr, drum lung, iubitul meu, te-aștept aici — îți jur, doar al tău sunt eu. Lumina din fereastră te va-ndruma, întoarce-te, dragul meu — cât viața ne va da.