Aş vrea să privim frumuseţea aproape la fel

[Verse1:] Din ochi zidurile de le-am sfărâma ecrane colorate în nuanţele gândului convins de când copilăria ne alerga pe margini de balcoane călărind spre vestul necunoscut şi sălbatic ca Winnetou, da, cel proscris în prezentul de acum [Chorus 1:] dar nu, pe atunci nu ştiam de rasism; pe atunci nu vedeam decât frumuseţea lumii oricând pleoapele ridicate zâmbeau răsăritului; pe atunci doar ne trezeam convinşi că ziua cea nouă, mereu nouă, neştiute poveşti ochilor va descoperi; [Bridge1:] pe atunci nu ştiam că poveştile se-adună-n straturi pe sub pleoape [Chorus2:] zidurile din ochi de le-am destrăma zidurile timpului de le-am zdrobi poate ne-am topi. [Bridge 2:] Fluturi de-o zi, celulele noastre preschimbate în diamante ar străluci aceeaşi frumuseţe. Deşi nu, nu se poate. Din doi mereu un altul se naşte. De ne-am topi privirea, poate că lumea asta nu ar mai fi. [Pre-Outro:] Doar viaţa pulsându-ne extatic ne-ar tot roti în ceruri împreună. De ne-am topi, poate ne-am întregi. Desfăşurată, iubirea ar dizolva ecranele lumii în clarul luminii şi-atunci poate-ar muri doar gândul rebel. [Outro: delicate voice, spoken word] Aş vrea să privim frumuseţea aproape la fel.