mi-e dor de un apus de jăratic , de-o oră târzie pe ceas, de-un zambet căprui, de suflet zînatic să-mi cânte nisipul rămas mai stai, îmi spuneai într-o doară privește, cerul e încă senin, însă alene toamna ne picura în vară stropi grei și calzi de miere și de vin... mi-e dor de o seară cu tine, de-un vers rătăcit în aval când luna plină sărută destine și-mi uită tăcerea la mal
