[Verse 1:] Gândul tău greu, întristat, pătrunde în pieptul meu ca lava aproape stinsă a vulcanului din trecut. Negândul tău mă doare infinit. [Chorus:] Amintiri ce plutesc în ţesătura aerului nefiresc de gol, de plin, încă de tine, încă de tine, îmi râcâie lacrimile stivuite ca pietrele printre corzile tânjind să vibreze din nou bucuria, bucuria. [Verse 2:] Negândul tău mă-nchide, întristat, într-o cutie. Negândul tău lovește în pieptul meu, ca lava aproape stinsă, aproape vie. [Pre-outro:] Negândul tău mă doare întru infinit, întru infinit mă doare. [Outro:] Mă întorc iar în mine, acolo, sigur tu eşti. Mă întorc iar în mine, acolo, sigur tu eşti şi vulcanul aproape stins. [End:] Acolo tu eşti.
