16 — Moartea lui Diego | Salamanca Romanian

[Sung entirely in Romanian. Natural Romanian pronunciation; all narrative lines sung, never spoken.] Zorii sunt pustii, piatra-și păstrează umezeala. Doi bărbați vin prin umbră, niciunul nu gândește să se-ntoarcă. Luna tremură-ntre turnuri, vântul tace și privește; Don Diego poartă-un nume rănit, Don Félix vine să sfideze. Două mândrii în fața cerului, două săbii sub soare. Unul luptă pentru sora lui, altul se joacă cu onoarea. Căzu Don Diego printre pietre, fără lacrimă, fără glas. Sabia-i rămase lângă trup, spre cer privind fără vreun rost. Elvira, soră dragă, cine te va putea trezi? Sângele cheamă sânge, dar nu te va aduce înapoi. Două nume poartă noaptea, două umbre către sfârșit. Una se-odihnește-n tăcere; cealaltă n-are odihnă. Don Félix șterge încet lama rece de oțel. Pleacă fără să privească în jos, ca și când ar fi pierdut niște bani. Elvira, soră dragă, cine te va putea trezi? Sângele cheamă sânge, dar nu te va aduce înapoi. Două nume poartă noaptea, două umbre către sfârșit. Una se-odihnește-n tăcere; cealaltă n-are odihnă.