CD 12-CE TREBUIE SĂ DUC - Povara propriilor greșeli

[Strofa 1] Sunt lucruri pe care nu le spun nimănui, Le port în mine… și nu le pot rosti, Au rămas acolo… chiar dacă au trecut, Și mă ajung din urmă… când nu vreau să le mai văd. [Strofa 2] Am rănit oameni… pe care îi iubeam, Nu vedeam atunci… cum o răneam, Și am înțeles târziu… ce se întâmpla, Până când aproape… nu a mai rămas nimic. 🔥 REFREN Nu știu dacă pot… să mă iert vreodată, Chiar dacă ea… m-a iertat de mult, Port în mine tot… ce-am fost atunci, Și nu știu cum… să las trecutul dus. [Strofa 3] Au fost momente… în care o pierdeam, Și nu vedeam nimic… deși era clar, Iubirea ei ținea… mai mult decât putea, Și totuși a rămas… chiar dacă o durea. [Strofa 4] Știu că nu mai sunt… omul de atunci, Dar amintirea mea… încă mă ajunge, Și chiar dacă azi… încerc să fiu mai bun, Nu știu dacă pot… să mă iert acum. 🔥 REFREN (repeat) Nu știu dacă pot… să mă iert vreodată, Chiar dacă ea… m-a iertat de mult, Port în mine tot… ce-am fost atunci, Și nu știu cum… să las trecutul dus. [Bridge] Poate asta e… ce trebuie să duc, Nu să uit… ci să trăiesc cu ce-am făcut, Și dacă există… o cale mai departe, E să nu mai fiu… omul care eram. [Outro – final corect] Nu știu dacă pot… să mă iert… Dar nu mai vreau să fiu… cel de atunci.