[Verse 1] Aceeași groapă în asfalt, același parc lăsat deoparte, aceeași problemă despre care fiecare se plânge separat. Unul spune: „nu se poate”. Altul spune: „nu e treaba mea”. Și problema rămâne acolo, fiindcă fiecare așteaptă de la altcineva. [Pre-Chorus] Poate nu gândim la fel. Poate nici nu vrem aceleași lucruri. Dar uneori avem în față aceeași problemă de rezolvat. [Chorus] Aici începe comunitatea: când „al lor” devine „al nostru”. Când nu trebuie să fim la fel ca să facem ceva împreună. Unul vine cu o idee, altul cu timp, altul cu ajutor. Și uneori lucrurile se schimbă când nu mai stăm fiecare deoparte. [Verse 2] Nu trebuie să fim prieteni și nici să vedem lumea la fel. Putem avea păreri diferite și totuși să ne așezăm la aceeași masă. Pentru o stradă, pentru o școală, pentru locul în care trăim. Uneori primul lucru care se schimbă e faptul că începem să vorbim unii cu alții. [Pre-Chorus] Poate nu gândim la fel. Poate nici nu vrem aceleași lucruri. Dar uneori avem în față aceeași problemă de rezolvat. [Chorus] Aici începe comunitatea: când „al lor” devine „al nostru”. Când nu trebuie să fim la fel ca să facem ceva împreună. Unul vine cu o idee, altul cu timp, altul cu ajutor. Și uneori lucrurile se schimbă când nu mai stăm fiecare deoparte. [Bridge] Nu toate problemele se rezolvă repede. Nu orice încercare reușește. Dar între „să facă cineva ceva” și „hai să vedem ce putem face” se schimbă ceva în noi. Nu doar strada. Nu doar parcul. Ci felul în care începem să ne vedem unii pe alții. [Final Chorus] Aici începe comunitatea: când „al lor” devine „al nostru”. Când oameni diferiți aleg să nu mai stea fiecare deoparte. Poate nu schimbăm totul. Poate schimbăm doar ceva mic. Dar o comunitate prinde viață când spunem: „facem asta împreună”. [Outro] Nu trebuie să fim la fel. Trebuie doar să putem lucra împreună.
