Mi-am pus busuioc în păr, Să-mi aducă-un vis adevăr, Luna stă tăcută-n geam, Poate-mi spune pe cine așteptam. Mama-mi spunea într-o seară: „Dorul vine, dorul zboară, Dar iubirea ce ți-e scrisă Nu rămâne niciodată-nchisă.” Am zâmbit și-am pus sub pernă O speranță mică, eternă, Iar în liniștea din casă Am visat o cale-aleasă. N-am cerut palate mari, Nici promisiuni fără hotar, Am cerut doar un om bun, Să-mi rămână lângă drum. Să mă știe când tac greu, Să-mi înțeleagă dorul meu, Și când ploaia cade-n geam, Să-mi spună simplu: „Eu rămân.” Busuioc și lună plină, Poartă-mi visul spre lumină, Iar de-i scris să vină iar, Lasă-l să-mi apară-n prag. Mi-am pus busuioc în păr, Pentru-un vis ce-l simt adevăr, Pentru omul care vine Și rămâne lângă mine. Mi-am pus busuioc la piept, Nu mai fug și nu mai aștept, Că iubirea când e scrisă Găsește singură o ușă deschisă. Am trecut prin vorbe multe, Prin priviri ce nu știu s-asculte, Am crezut și am greșit, Dar din toate am crescut. Nu mai vreau povești de-o vară, Care ard și-apoi dispară, Vreau un foc ce stă aprins Și când cerul pare stins. Port în mine ploi și soare, Am și spini, dar sunt și floare, Nu mă tem să spun ce simt, Nici iubirea s-o mai mint. Cine vine să rămână Să-mi ia inima de mână, Iar cine vine doar în vânt Să se piardă pe pământ. Busuioc și lună plină, Poartă-mi visul spre lumină, Iar de-i scris să vină iar, Lasă-l să-mi apară-n prag. Mi-am pus busuioc în păr, Pentru-un vis ce-l simt adevăr, Pentru omul care vine Și rămâne lângă mine. Mi-am pus busuioc la piept, Nu mai fug și nu mai aștept, Că iubirea când e scrisă Găsește singură o ușă deschisă. Dacă visul mă va chema, N-am să-l las să plece iar, Dacă mâna lui e caldă, N-am să-mi țin inima-n poartă. Și de vine într-o noapte, Printre stele, printre șoapte, Am să știu fără cuvânt Că pe el l-am așteptat demult. Busuioc sub pernă, Lună peste sat, Ce e scris în inimă Nu poate fi uitat. Mi-am pus busuioc în păr, Și-am găsit în vis adevăr, Nu un prinț dintr-o poveste, Ci un om ce lângă mine este. Mi-am pus busuioc la piept, Și-am ales să nu mai aștept, Că iubirea cea mai vie Nu se cere, doar se știe. Busuioc și lună plină, Mi-au adus din nou lumină, Și cât inima va bate, Voi iubi fără jumătate. Mi-am pus busuioc în păr, Nu pentru vis, ci pentru adevăr, Iar când zorii au venit, Inima mea a zâmbit.
