Hai, lăutari, cântați, Fetele să le chemați! Să se-audă peste văi, Să se-adune mândri flăcăi! Fetele-s ca florile, Mândre ca și zorile, Când se prind ușor în joc, Nu mai stă nimeni pe loc. Una râde, alta cântă, Alta hora o frământă, Pașii merg în ritm ușor, Și se-ntinde hora-n jur. Fetele-s ca florile, Mândre ca și zorile, Când se prind în hora mare, Parcă-i zi de sărbătoare. Fetele-s ca florile, Cu zâmbet fermecător, Cine le vede la joc, Se ridică și el pe loc. Măi bădiță, vino-ncoace, Mândruța ta jocul-l face, Ia-o vesel de mânuță, Că-i frumoasă și drăguță. Când vioara dă să cânte, Fetele încep să salte, Toba bate măsurat, Și feciorii s-au băgat. Fetele-s ca florile, Mândre ca și zorile, Când se prind în hora mare, Parcă-i zi de sărbătoare. Fetele-s ca florile, Cu zâmbet fermecător, Cine le vede la joc, Se ridică și el pe loc. Hai, mândrelor, la jucat! Că-i păcat de stat la sfat! Măi flăcăi, luați aminte, Prindeți hora înainte! Ies fetele din ogradă, Gătite de sărbătoare, Se adună toți la poartă, Când începe hora mare. Când vioara-i mai domoală, Fetele pășesc în sală, Iar când ritmul se pornește, Toată lumea se-nveselește. Fetele-s ca florile, Mândre ca și zorile, Când se prind în hora mare, Parcă-i zi de sărbătoare. Fetele-s ca florile, Cu zâmbet fermecător, Cine le vede la joc, Se ridică și el pe loc. Cântă, scripcă, mai ușor, Să ne fie drag de joc, Fetele să se rotească, Și băieții să le-nvârtească. Mai o dată, mai de două, Să mai încingem una nouă, Când se-oprește cântarea, Ne rămâne sărbătoarea.
